timbru
română
Etimologie
Din franceză timbre.
Pronunție
- AFI: /'tim.bru/
Substantiv
| Declinarea substantivului timbru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timbru | timbre |
| Articulat | timbrul | timbrele |
| Genitiv-Dativ | timbrului | timbrelor |
| Vocativ | timbrule | timbrelor |
- imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru și care este plătită direct unei administrații publice.
- ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului timbru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timbru | timbruri |
| Articulat | timbrul | timbrurile |
| Genitiv-Dativ | timbrului | timbrurilor |
| Vocativ | timbrule | timbrurilor |
- însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite.
- calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui.
- (înv.) clopot, clopoțel.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.