hang

română

Etimologie

Din maghiară hang „sunet, ton, glas”.

Pronunție

  • AFI: /hang/


Substantiv


Declinarea substantivului
hang
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hang hanguri
Articulat hangul hangurile
Genitiv-Dativ hangului hangurilor
Vocativ hangule hangurilor
  1. (reg.) nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul.

Expresii

  • A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.