son

Vezi și : so'n, son', -son, son-, Son, SON, són, søn, sơn, Sơn, sờn, sôn
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din franceză son.

Pronunție

  • AFI: /son/


Substantiv


Declinarea substantivului
son
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ son soni
Articulat sonul sonii
Genitiv-Dativ sonului sonilor
Vocativ ' '
  1. fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet.


Traduceri




franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie son, care provine din franceză veche son < latină populară sum, forma atonică pentru suus, suum („său”).

Pronunție

  • AFI: /sɔ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
son
Singular Plural
Masculin son ses
Feminin sa ses
  1. (pronume posesiv) său
    J'ai lu son livre.
    Elle a perdu son chapeau.
    J'aime son amie.

Cuvinte derivate

  • sondit

Omofone

Etimologie

Din franceză veche son, suen, suon < latină sonus („sunet”).

Substantiv

son m., sons pl.

  1. (fiz., muz.) sunet
    Le son de ce piano est agréable.
  2. (lingv.) fon

Sinonime

  • 1: (fiz.) bruit
  • 2: (lingv.) phone

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • ingénieur du son
  • mur du son
  • son de cloche

Etimologie

Din latină secundus („secund”), probabil prin forma *seon din franceză veche. Înrudit cu catalană segó și occitană veche segon. Sensul provine din faptul că tărâțele rezultă dintr-o a doua cernere a făinii.

Este dublet al lui second.

Substantiv

son m., sons pl.

  1. (alim.) tărâță
    Ceci est du pain de son.

Cuvinte compuse

  • pain de son
  • poupée de son
  • tache de son

Expresii

  • faire l'âne pour avoir du son

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.