bruit
română
Etimologie
Din franceză bruit.
Pronunție
- AFI: /bruˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului bruit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bruit | invariabil |
| Articulat | bruitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | bruitului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.
Sinonime
Traduceri
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din bruire.
Pronunție
- AFI: /bʁɥi/
Substantiv
bruit m., bruits pl.
Sinonime
- 1-2: brouhaha, son
- 3: ouï-dire
- 4: diaphonie
Antonime
Cuvinte derivate
- antibruit
- bruire
- bruitage
- bruiter
- bruiteur
- bruyamment
- bruyant
Cuvinte compuse
- bruit blanc
- bruit rose
Expresii
- faire du bruit
- beaucoup de bruit pour rien
- loin du bruit
- sans bruit
- faire plus de bruit que de travail
- à grand bruit
- à petit bruit
- réducteur de bruit
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.