rumoare

română

Etimologie

Din franceză rumeur < latină rumor, rumoris.

Pronunție

  • AFI: /ru'mo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rumoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rumoare rumori
Articulat rumoarea rumorile
Genitiv-Dativ rumorii rumorilor
Vocativ rumoare rumorilor
  1. zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); (p.gener.) zgomot confuz.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.