tărâță
română
Etimologie
Din bulgară триkи (trici), sârbocroată trice.
Pronunție
- AFI: /tə'rɨ.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tărâță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tărâță | tărâțe |
| Articulat | tărâța | tărâțele |
| Genitiv-Dativ | tărâței | tărâțelor |
| Vocativ | tărâță | tărâțelor |
- (mai ales la pl.) înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut.
- rumeguș (de lemn).
- (reg.) mătreață (a pielii).
Cuvinte derivate
Expresii
- Scump la tărâțe și ieftin la făină, = se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie
- (reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva)
- (reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- arătat
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.