rumeguș
română
Etimologie
Din a rumega + sufixul -uș.
Pronunție
- AFI: /ru.meˈɡuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului rumeguș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rumeguș | invariabil |
| Articulat | rumegușul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rumegușului | invariabil |
| Vocativ | rumegușule | invariabil |
- (colectiv) deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.