sugruma

română

Etimologie

Din su (b) + gruma (z). Confer a sugușa.

Pronunție

  • AFI: /su.gru'ma/


Verb


Conjugarea verbului
sugruma
Infinitiv a sugruma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sugrum
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sugrume
Participiu sugrumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula.
  2. (v.tranz.) ( fig.) (despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația.
  3. (v.tranz.) (fig.) a înăbuși, a sufoca.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida.
  5. (v.refl.) (despre ape, drumuri etc.) a se îngusta (brusc), a se gâtui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.