respirație
română
Etimologie
Din franceză respiration < latină respiratio.
Pronunție
- AFI: /res.piˈra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului respirație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | respirație | respirații |
| Articulat | respirația | respirațiile |
| Genitiv-Dativ | respirației | respirațiilor |
| Vocativ | respirație | respirațiilor |
- totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare.
- aerul respirat; suflare.
Cuvinte compuse
- respirație artificială
- operă de largă respirație, studiu de largă respirație, lucrare de largă respirație
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.