rumega
română
Etimologie
Din latină rumigare.
Pronunție
- AFI: /ru.me'ga/
Verb
| Conjugarea verbului rumega | |
| Infinitiv | a rumega |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rumeg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rumege |
| Participiu | rumegat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre rumegătoare; la pers. 3) a mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac.
- (v.tranz.) a mesteca ceva în gură; (depr.; despre oameni) a mânca mult și încet.
- (v.tranz.) (fig.) a medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.