oară
română
Etimologie
Din latină hora.
Pronunție
- AFI: /'o̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului oară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oară | ori |
| Articulat | oara | orile |
| Genitiv-Dativ | orii | orilor |
| Vocativ | oară | orilor |
- (la sg.; precedat de un num.ord. sau un echivalent al lui) timpul sau momentul în care are loc un fapt.
- (la pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ)
- Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea.
- De puține ori = rareori.
- De câte ori = de fiecare dată.
- (loc.conj.) Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină ovaria „ouătoare”.
Substantiv
| Declinarea substantivului oară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oară | oare |
| Articulat | oara | oarele |
| Genitiv-Dativ | oarei | oarelor |
| Vocativ | oară | oarelor |
- (reg.) orătanie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer oră.
Substantiv
- formă alternativă pentru oră.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.