mesteca
| Vezi și : mestecă |
română
Etimologie
Din latină mastĭcāre.
Pronunție
- AFI: /mes.teˈka/
Verb
| Conjugarea verbului mesteca | |
| Infinitiv | a mesteca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mestec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mestece |
| Participiu | mestecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
- A mesteca un aliment în gură.
- a învârti ceva (cu limba) în gură.
- (fig.) a pune la cale.
Sinonime
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a amesteca în gură
|
|
Etimologie
Din mesteca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mesteca.
Etimologie
Din mestecă.
Pronunție
- AFI: /ˈmes.te.ka/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru mestecă.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.