înveliș

română

Etimologie

Din a înveli + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve'liʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
înveliș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înveliș învelișuri
Articulat învelișul învelișurile
Genitiv-Dativ învelișului învelișurilor
Vocativ învelișule învelișurilor
  1. obiect care servește la învelit; învelitoare.
  2. scoarță, copertă, de carte.
  3. învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case.
  4. stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.