fată
| Vezi și : față |
română
Etimologie
Din latină fĕta.
Pronunție
- AFI: /'fa.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fată | fete |
| Articulat | fata | fetele |
| Genitiv-Dativ | fetei | fetelor |
| Vocativ | fato | fetelor |
- persoană de sex feminin, nemăritată.
- Un grup de fete.
- fecioară, virgină.
- (în raport cu părinții) fiică.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- fata-cu-cobiliță
- fată bătrână
- fată în casă
- fată mare
- părul-fetei
- rușinea-fetei
Cuvinte apropiate
Expresii
- Fata mamei = se spune despre o fată alintată
Traduceri
persoană de sex feminin de la naștere până la căsătorie
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.