fecioară

română

Etimologie

Din latină *fetiola sau din fată + sufixul -ioară.

Pronunție

  • AFI: /fe.ʧi'o̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fecioară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fecioară fecioare
Articulat fecioara fecioarele
Genitiv-Dativ fecioarei fecioarelor
Vocativ fecioară fecioarelor
  1. fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină.
  2. (fig.) (adjectival) pur, curat.
  3. (bis.; art.) Maica Domnului.
  4. (astron.; art.) constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află soarele la echinocțiul de toamnă (Virgo).
  5. unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.