fecioară
română
Etimologie
Din latină *fetiola sau din fată + sufixul -ioară.
Pronunție
- AFI: /fe.ʧi'o̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fecioară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fecioară | fecioare |
| Articulat | fecioara | fecioarele |
| Genitiv-Dativ | fecioarei | fecioarelor |
| Vocativ | fecioară | fecioarelor |
- fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină.
- (fig.) (adjectival) pur, curat.
- (bis.; art.) Maica Domnului.
- (astron.; art.) constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află soarele la echinocțiul de toamnă (Virgo).
- unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.