fătălău

română

Etimologie

Din fată + sufixul -ălău.

Pronunție

  • AFI: /fə.təˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
fătălău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fătălău fătălăi
Articulat fătălăul fătălăii
Genitiv-Dativ fătălăului fătălăilor
Vocativ fătălăule fătălăilor
  1. (pop.) hermafrodit.
  2. (peior. și glumeț) băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.