timid

română

Etimologie

Din franceză timide < latină timidus.

Pronunție

  • AFI: /ti'mid/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
timid
Singular Plural
Masculin timid timizi
Feminin timidă timide
Neutru timid timide
  1. (despre oameni; adesea substantivat) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.