copilă

română

Etimologie

Din copil + sufixul -ă.

Pronunție

  • AFI: /ko'pi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
copilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copilă copile
Articulat copila copilele
Genitiv-Dativ copilei copilelor
Vocativ copilă copilelor
  1. fiică.
  2. fată mică, fetiță.
  3. fată tânără (după ce a trecut de vârsta copilăriei).
  4. (fig.) fată naivă, nevinovată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.