infante

română

Etimologie

Din spaniolă infante. Confer italiană infante.

Pronunție

  • AFI: /in'fan.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
infante
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infante infanți
Articulat infantele infanții
Genitiv-Dativ infantelui infanților
Vocativ invariabil infanților
  1. titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.