prunc

română

Etimologie

Din latină puerunculus.

Pronunție

  • AFI: /prunk/


Substantiv


Declinarea substantivului
prunc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prunc prunci
Articulat pruncul pruncii
Genitiv-Dativ pruncului pruncilor
Vocativ pruncule pruncilor
  1. (cur.) copil în primele luni de viață.
  2. (înv. și reg.) copil în raport cu părinții săi.
  3. (înv. și pop.) copil (indiferent de vârstă sau sex).

Sinonime

  1. bebe, bebeluș, nou-născut, sugaci, sugar
  2. fiu, fiică


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.