μωρό

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din μωρός (mōrós, „prost, nesăbuit, simplu”).

Pronunție

  • AFI: /moˈɾo/


Adjectiv

μωρό (moró)

  1. forma de masculin singular la acuzativ pentru μωρός.
  2. forma de neutru singular la nominativ pentru μωρός.
  3. forma de neutru singular la acuzativ pentru μωρός.
  4. forma de neutru singular la vocativ pentru μωρός.

Etimologie

Din greacă bizantină μωρόν (mōrón) < greacă antică μωρός (mōrós, „încet; prost, nesăbuit; insipid”).

Pronunție

  • AFI: /moˈɾo/


Substantiv

μωρό (moró)

Declinarea substantivului
μωρό
n. Singular Plural
Nominativ μωρό μωρά
Genitiv μωρού μωρών
Acuzativ μωρό μωρά
Vocativ μωρό μωρά
  1. bebe, bebeluș, prunc
    Το μωρό θέλει τάισμα.
  2. (fam., în mod normal urmat de μου) iubit, iubită
    Σ’ αγαπώ, μωρό μου.

Sinonime

  • 1: βρέφος, νήπιο, μπέμπης

Antonime

Cuvinte derivate

  • μωράκι
  • μωρουδάκι
  • μωρουδέλι
  • μωρούδι
  • μωρουδιακός
  • μωρουδίζω
  • μωρούδισμα
  • μωρουδίσματα
  • μωρουδίστικος

Expresii

  • κάνει σαν μωρό
  • μωρό μου

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.