enfant
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche enfant, enfes < latină īnfāns („care nu vorbește”).
Pronunție
- AFI: /ɑ̃.fɑ̃/
Substantiv
enfant m.f., enfants pl.
- copil, copilă
- (spec.) fiu, fiică
- (p.ext.) descendent, progenitură
- (fam.) termen de alintare
- Ma chère enfant, écoutez-moi.
Sinonime
- 1: (fam.) bambin, boutchou, bout d'chou, (peior.) chiard, (reg.) drôle, (fam., în Quebec) flo, (fam.) galopin, gamin, gnasse, gosse, lardon, (pop.) loupiot, (fam.) marmot, (vulgar) merdeux, (fam.) minot, (fam., peior.) mioche, (fam.) môme, (fam., peior.) morveux, (fam.) mouflet, (fam., în Quebec) mousse, (argou) moutard, (fam.) petiot, petit, (reg., fam.) pitchoun, (fam.) pitchounet, p'tiot, tête blonde, (în Quebec) tit-bout, tit-cul
- 2: fille, fils
- 3: descendance, descendant, portée, progéniture, rejeton
Antonime
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Cuvinte apropiate
- enfance
- enfanter
- enfantillage
- enfantin
- infanticide
Hiponime
Expresii
- aussi innocent que l'enfant qui vient de naitre
- être bon enfant
- faire l'enfant
- il n'y a plus d'enfants
- la vérité sort de la bouche des enfants
- reconnaître un enfant
Adjectiv
| Declinarea adjectivului enfant | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | enfant | enfant |
| Feminin | enfant | enfant |
- copilăresc, infantil
- Il est très enfant.
Sinonime
Referințe
occitană
(occitan)
Variante
- enfan
Etimologie
Pronunție
- AFI: /e.ˈfan/
Substantiv
enfant m., enfants pl.
Sinonime
- (fam.) mainatge, mainat, mainit, dròlle, pichon, pichòt
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.