însoțitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.so.ʦi'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului însoțitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | însoțitor | însoțitori |
| Feminin | însoțitoare | însoțitoare |
| Neutru | însoțitor | însoțitoare |
- care însoțește, care întovărășește.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului însoțitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însoțitor | însoțitori |
| Articulat | însoțitorul | însoțitorii |
| Genitiv-Dativ | însoțitorului | însoțitorilor |
| Vocativ | însoțitorule | însoțitorilor |
- persoană care însoțește, care întovărășește.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.