izola

Vezi și : izolă

română

Din franceză isoler. Confer italiană isolare.

Conjugarea verbului (se) izola
Infinitiv	a (se) izola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) izolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) izoleze
Participiu	izolat
Conjugare	I

(v.tranz.) a despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea.
A izolat animalele bolnave de cele sănătoase.
(v.tranz.) a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
(v.refl.) a se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista.
S-a izolat în camera ei.

1: (se) despărți, răzleți, (se) separa, (rar) (se) segrega, (înv. și pop.) (se) deosebi, (se) osebi
3: (livr.) (se) claustra, îndepărta, individualiza, (rar) (se) însingura, retrage, (fig.) (se) sihăstri

a (se) separa; a (se) despărți

Din izola.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.