blană
română
Etimologie
Din slavă *blana, confer bulgară blana.
Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia acest cuvânt de un problematic dalmat *plana, italiană piana, franceză planche.
Pronunție
- AFI: /'bla.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului blană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blană | blănuri |
| Articulat | blana | blănurile |
| Genitiv-Dativ | blănii | blănurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
- piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
- Purtau pe ei blănuri de urs.
- haină îmblănită; haină confecționată din blană.
Sinonime
- 1-2: piele
Cuvinte derivate
Expresii
- (adol.) A-i da blană = a accelera, a lua viteză, a se grăbi
- A o călca la blană = a accelera la maximum
- (argou) Blană = pilozitate pubiană
Traduceri
piele de animal cu păr cu tot
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului blană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blană | blăni |
| Articulat | blana | blănile |
| Genitiv-Dativ | blănii | blănilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
scândură
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.