blăniță

română

Etimologie

Din blană + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /blə'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
blăniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blăniță blănițe
Articulat blănița blănițele
Genitiv-Dativ blăniței blănițelor
Vocativ blăniță blănițelor
  1. diminutiv al lui blană.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.