intersecție

română

Etimologie

Din franceză intersection < latină intersectio.

Pronunție

  • AFI: /in.terˈsek.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
intersecție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intersecție intersecții
Articulat intersecția intersecțiile
Genitiv-Dativ intersecției intersecțiilor
Vocativ intersecție intersecțiilor
  1. loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere.
  2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.