încrucișa
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kru.ʧiˈʃa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) încrucișa | |
| Infinitiv | a (se) încrucișa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încrucișez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încrucișeze |
| Participiu | încrucișat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune, a așeza cruciș; a cruci.
- Își încrucișase picioarele.
- (v.refl. recipr.) a trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite.
- (despre drumuri) a se întretăia.
- (v.intranz.) (franțuzism, despre nave) a naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga.
- (v.tranz.) a împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare.
- A încrucișa diverse rase de animale.
Sinonime
- 1: (înv.) cruci
- 3: întretăia
- 4: naviga
- 5: (biol.) (rar) metisa, (reg.) mistrița, împerechea, corci
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate
- A încrucișa săbiile = a începe lupta
Traduceri
a pune cruciș
a face să procreeze, obținând un hibrid cu calități superioare
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.