împerechea

română

Conjugarea verbului (se) împerechea
Infinitiv	a (se) împerechea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împerechez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împerecheze
Participiu	împerecheat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
Animalele se împerechează.
(v.tranz.) a potrivi perechile de animale în vederea montei.
(v.refl. recipr.) a săvârși actul sexual; a se împreuna.

1, 3: (biol.) (se) goni, (se) împreuna, (se) încrucișa, (pop.) (se) cățeli, (se) însoți, (reg.) (se) pui

a uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche

a realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.