montă

română

Etimologie

Din franceză monte.

Pronunție

  • AFI: /'mon.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
montă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ montă monte
Articulat monta montele
Genitiv-Dativ montei montelor
Vocativ montă montelor
  1. împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare.
  2. herghelie de armăsari pentru reproducere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.