încrucișare
română
Etimologie
Din a încrucișa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kru.ʧi'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încrucișare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încrucișare | încrucișări |
| Articulat | încrucișarea | încrucișările |
| Genitiv-Dativ | încrucișării | încrucișărilor |
| Vocativ | încrucișare | încrucișărilor |
- acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat.
Cuvinte compuse
- încrucișare cromozomică
- încrucișare de drumuri
- încrucișare de focuri
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.