leiță

română

Etimologie

Din leu + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /le'i.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
leiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leiță leițe
Articulat leița leițele
Genitiv-Dativ leiței leițelor
Vocativ leiță leițelor
  1. monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.