fals

română

Etimologie

Din latină falsus, italiană falso.

Pronunție

  • AFI: /fals/


Substantiv


Declinarea substantivului
fals
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fals falsuri
Articulat falsul falsurile
Genitiv-Dativ falsului falsurilor
Vocativ falsule falșilor
  1. (jur.) infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
fals
Singular Plural
Masculin fals falși
Feminin falsă false
Neutru fals false
  1. care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial.
  2. prefăcut, fățarnic, ipocrit.
  3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei; distonant.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.