autentic
română
Etimologie
Din franceză authentique < latină authenticus.
Pronunție
- AFI: /a.u'ten.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului autentic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | autentic | autentici |
| Feminin | autentică | autentice |
| Neutru | autentic | autentice |
- care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci.
- (despre acte) întocmit cu toate formele legale.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.