recunoscut

română

Etimologie

Din verbul a recunoaște.

Pronunție

  • AFI: /re.ku.nosˈkut/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
recunoscut
Singular Plural
Masculin recunoscut recunoscuți
Feminin recunoscută recunoscute
Neutru recunoscut recunoscute
  1. identificat, cunoscut.
  2. acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat.
  3. considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu.
  4. (despre un guvern, un stat etc.) acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state.
  5. (despre un copil natural) declarat ca legitim.
  6. (despre o poziție, o formație militară etc.) cercetat îndeaproape, cunoscut.


Traduceri

Etimologie

Din recunoaște.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru recunoaște.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.