diplomatic
română
Etimologie
Din franceză diplomatique < latină diplomaticus.
Pronunție
- AFI: /di.plo'ma.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului diplomatic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | diplomatic | diplomatici |
| Feminin | diplomatică | diplomatice |
| Neutru | diplomatic | diplomatice |
- (rar) care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză diplomatique.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului diplomatic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | diplomatic | diplomatici |
| Feminin | diplomatică | diplomatice |
| Neutru | diplomatic | diplomatice |
- referitor la diplomație sau la diplomați, care aparține diplomației sau diplomaților.
- care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.