document

română

Etimologie

Din franceză document < latină documentum.

Pronunție

  • AFI: /do.kuˈment/


Substantiv


Declinarea substantivului
document
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ document documente
Articulat documentul documentele
Genitiv-Dativ documentului documentelor
Vocativ documentule documentelor
  1. act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație.
  2. text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.