diplomă

română

Etimologie

Din franceză diplôme < latină diploma.

Pronunție

  • AFI: /'diplo.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
diplomă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diplomă diplome
Articulat diploma diplomele
Genitiv-Dativ diplomei diplomelor
Vocativ diplomă diplomelor
  1. act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc.
  2. act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta.
  3. (în evul mediu) act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.