abilitate

română

Etimologie

Din franceză habileté < latină habilitas, habilitatis.

Pronunție

  • AFI: /a.bi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
abilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abilitate abilități
Articulat abilitatea abilitățile
Genitiv-Dativ abilității abilităților
Vocativ abilitateo abilităților
  1. îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
  2. (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.