abilitate
română
Etimologie
Din franceză habileté < latină habilitas, habilitatis.
Pronunție
- AFI: /a.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului abilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | abilitate | abilități |
| Articulat | abilitatea | abilitățile |
| Genitiv-Dativ | abilității | abilităților |
| Vocativ | abilitateo | abilităților |
- îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
- (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.
Sinonime
- 1: îndemânare, pricepere
Antonime
- 1: inabilitate, stângăcie
Cuvinte apropiate
Traduceri
calitatea de a fi abil
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.