dibăcie

română

Etimologie

Din dibaci + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /di.bəˈʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dibăcie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dibăcie dibăcii
Articulat dibăcia dibăciile
Genitiv-Dativ dibăciei dibăciilor
Vocativ dibăcie dibăciilor
  1. îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință.
  2. șiretenie, viclenie; rafinament.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.