abilita

Vezi și : abilità

română

Etimologie

Din franceză habiliter < latină habilitare. Alternativ din germană habilitieren.

Pronunție

AFI: /a.bi.liˈta/

Verb

Conjugarea verbului abilita
Infinitiv	a abilita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abilitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abiliteze
Participiu	abilitat
Conjugare	I

(v.tranz.) a califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta.
a împuternici.

Sinonime

1: atesta
2: împuternici

Cuvinte derivate

abilitare
abilitat

Cuvinte apropiate

abil
abilitate
abilitațiune

Traduceri

a da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune

catalană: habilitar (català)
cehă: habilitovat (čeština)
engleză: habilitate (English)
franceză: habiliter (français)
germană: habilitieren (Deutsch)

italiană: abilitare (italiano)
latină: habilitare (Latina)
occitană: abilitar (occitan)
portugheză: habilitar (português)
spaniolă: habilitar (español)

Referințe

DEX '98 via DEX online

italiană

Etimologie

Din abilitare.

Pronunție

AFI: /aˈbilita/

Verb

forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abilitare.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abilitare.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.