atesta

română

Etimologie

Din franceză attester < latină attestari.

Pronunție

  • AFI: /a.tes'ta/


Verb


Conjugarea verbului
atesta
Infinitiv a atesta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
atest
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ateste
Participiu atestat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face dovada; a confirma un adevăr.
  2. (v.tranz.) a exista în scris.
  3. (v.tranz.) a confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.