cercetător

română

Etimologie

Din a cerceta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ʧe.təˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cercetător
Singular Plural
Masculin cercetător cercetători
Feminin cercetătoare cercetătoare
Neutru cercetător cercetătoare
  1. care cercetează.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cercetător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercetător cercetători
Articulat cercetătorul cercetătorii
Genitiv-Dativ cercetătorului cercetătorilor
Vocativ cercetătorule cercetătorilor
  1. persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.