întreține

română

Etimologie

Din între- + a ține (după franceză entretenir).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
întreține
Infinitiv a întreține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 întrețin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să întreție
Participiu întreținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține.
  2. (v.tranz. și refl.) a (-și) procura, a (-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni.
  3. (v.refl. recipr.) a sta de vorbă cu cineva; a conversa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.