întreținut

română

Etimologie

Din a întreține.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.ʦi'nut/


Substantiv


Declinarea substantivului
întreținut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întreținut întreținuți
Articulat întreținutul întreținuții
Genitiv-Dativ întreținutului întreținuților
Vocativ întreținutule întreținuților
  1. persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.