refracție
română
Variante
Etimologie
Din franceză réfraction < latină refractio, refractionis.
Pronunție
- AFI: /re'frak.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului refracție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refracție | refracții |
| Articulat | refracția | refracțiile |
| Genitiv-Dativ | refracției | refracțiilor |
| Vocativ | refracție | refracțiilor |
- (fiz.) fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.