înșelător

română

Etimologie

Din a înșela + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe.lə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înșelător
Singular Plural
Masculin înșelător înșelători
Feminin înșelătoare înșelătoare
Neutru înșelător înșelătoare
  1. (adesea substantivat) care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.