deșert

română

Etimologie

Din franceză désert < latină desertum, cu unele sensuri din latină desertus.

Pronunție

  • AFI: /deˈʃert/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deșert
Singular Plural
Masculin deșert deșerți
Feminin deșartă deșarte
Neutru deșert deșarte
  1. care nu conține nimic în interior; gol.
  2. (despre terenuri, țări, regiuni) lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu.
  3. nelocuit, nepopulat.
  4. (fig.) lipsit de temei; amăgitor.
  5. (fig.) fără rezultat; nefolositor, zadarnic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
deșert
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșert deșerturi
Articulat deșertul deșerturile
Genitiv-Dativ deșertului deșerturilor
Vocativ deșertule deșerturilor
  1. spațiu gol; pustietate.
  2. regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu.
  3. (pop.) partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului.

Locuțiuni

Expresii

  • (în limbajul bisericesc) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.