șold

română

Etimologie

Din poloneză szoldra.

Pronunție

  • AFI: /ʃold/


Substantiv


Declinarea substantivului
șold
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șold șolduri
Articulat șoldul șoldurile
Genitiv-Dativ șoldului șoldurilor
Vocativ șoldule șoldurilor
  1. parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul.
  2. (p.anal.) parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul.
  3. (fig.) coastă, povârniș.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb.

Expresii

  • Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie
  • A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea
  • (fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.