pustietate

română

Etimologie

Din pustiu + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /pus.ti.e'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
pustietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustietate pustietăți
Articulat pustietatea pustietățile
Genitiv-Dativ pustietății pustietăților
Vocativ pustietate pustietăților
  1. regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni).
  2. loc izolat, puțin umblat.
  3. singurătate, izolare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.